Nu poți privi spre viitor fără să vezi oameni. Copiii noștri, nepoții noștri, strănepoții noștri poartă o parte din noi: din genele noastre, din visele noastre, din sufletele noastre, din realizările noastre. Ei reprezintă împlinirea noastră prin destin, proiecția capitalului nostru reprezentativ, purtătorii avatarurilor dorințelor noastre.
Dincolo de pregătirea omului ca parte activă a vieții sociale, educația este, în sine, un proces profund generator de umanitate. Avem sau nu avem copii, cu certitudine fiecare dintre noi are sau a avut părinți, iar efectele educației din familie le simțim întreaga viață.
Familia a fost mediul primar al socializării noastre. Relația cu părinții ne marchează existența în mod profund. După acțiunea părinților, intervin educatori, profesori, mentori, formatori – fiecare cu acțiunile și cunoștințele sale – menite să ne îmbunătățească, în mod conștient, capacitățile, atitudinile, orientările valorice și morale, dorința de a învăța și de a munci. Fiecare își aduce contribuția, mai mult sau mai puțin, la procesul nostru de maturizare, în scopul participării competente la viață.
Dacă întrebi un specialist cum ajunge un copil adult, răspunsul va fi că, indiferent de ceea ce devine, el reprezintă un context psihologic determinat de personalitatea sa, de familia în care a crescut, de mediul social care l-a încurajat și de modelele pe care le-a avut de-a lungul vieții.
Dacă mă întrebi pe mine cum ajunge un copil adult, îți spun că transformarea unui Înger în OM stă în mâinile tale. Este greu, este frumos, este o onoare și, mai ales, o mare responsabilitate. Pentru că, fiind părinte, ții în mâinile tale viitorul – o parte din viitorul omenirii.
Indiferent de regiune, de rasă, de religie sau de îndepărtarea dintre noi, avem cu toții un limbaj comun: pântecele mamei. Este același limbaj pretutindeni, același pentru toți.
Universul intrauterin, prin experiențele din timpul sarcinii, are o putere amprentantă asupra copilului, asupra mamei și, nu în ultimul rând, asupra tatălui. Perioada de sarcină are o valoare inestimabilă și trebuie trăită conștient. Sarcina pune viitoarea mamă față în față cu aspecte nerezolvate legate de relația cu propria mamă, dar și cu elemente ce țin de feminitate și maternitate.
Copilul nu are conștiința a tot ceea ce s-a întâmplat în pântecele mamei în sensul în care înțelegem noi acest lucru. Putem spune însă că are o conștiință corporală a acestor experiențe. Corpul său își amintește. Viața din pântecele matern influențează profund comportamentul și sănătatea adultului.
Părinții contează, în ciuda cărților bine vândute care încearcă să ne convingă de contrariu. Ei nu stimulează și influențează copilul doar după naștere, ci cu mult înainte. Contează viața lor, momentul conceperii, perioada celor nouă luni. Toate acestea determină, în mod esențial, vârsta adultă. Este vital să concepem și să ne creștem copiii în mod conștient și responsabil.
Din momentul concepției apare o nouă ființă vie, capabilă să primească informații din mediul înconjurător. Gândurile, sentimentele, emoțiile și traumele din timpul vieții intrauterine nu sunt deloc neglijabile. Toate acestea pot fi stocate în subconștient și pot influența comportamentul și trăirile ulterioare ale copilului, iar apoi ale adultului.
O spaimă, o dezamăgire, o pierdere dureroasă resimțite de mamă pot influența negativ copilul. Dacă sarcina nu este dorită și părinții se gândesc, chiar și pentru scurt timp, la întreruperea acesteia, copilul poate resimți această stare ca pe o agresiune emoțională. Viața nu începe odată cu nașterea. Până la naștere, ființa umană parcurge un proces complex de formare, de care depinde evoluția și dezvoltarea ulterioară.
Nașterea este doar un episod dintr-o viață începută deja pe toate planurile, mai ales în plan senzorial. Nu este doar ieșirea din pântecele mamei, ci pragul dintre două lumi. Copilul născut înseamnă deopotrivă rădăcină și prelungire.
Pântecele mamei nu este o lume a tăcerii. Fătul aude, simte, percepe și este capabil să primească informații. Sunetele ajung la el, iar experiențele se înscriu, într-un fel sau altul, în memoria sa profundă.
Mama, întregul univers al nou-născutului, este cea mai potrivită persoană să îl primească pe lume, să i-o prezinte și să îl ajute să o descopere.
Femeia se pregătește pentru maternitate, în mod surprinzător, încă din copilărie. Fetița are adesea ca jucărie preferată o păpușă și încearcă să îi ofere grijă, imitând gesturile mamei sau ale bunicii. Odată cu trecerea timpului, fiecare etapă adaugă detalii imaginii propriului copil dorit.
Fata, adolescenta și, în final, femeia matură vor avea fie dorință, fie aversiune față de ideea unui copil propriu. Își vor imagina tatăl ideal, căminul ideal, viitorul prefigurat. Toate acestea sunt conturate în funcție de experiențele de viață, de percepții, sentimente și emoții.
Mama este cea care acceptă sacrificiile, restricțiile, modificările programului, eventualele pauze în carieră, transformările trupului, investigațiile medicale și schimbările interioare. Prioritățile se reașază, iar pe primul plan se află sănătatea și viitorul copilului.
Fătul începe călătoria încă de la concepție, într-o lume invizibilă. Este cea mai lungă și importantă călătorie a omului – de la invizibil la vizibil. Mama este poarta prin care intrăm în această lume.
Relația mamei cu copilul său începe înainte de trecerea celor nouă luni. Este o relație unică, marcată de influențe reciproce. Concentrarea trebuie să fie pe pozitiv și benefic.
În timpul sarcinii, este importantă desfășurarea unor activități armonioase: plimbări în aer liber, lectură, audiții de muzică liniștitoare, cultivarea spiritualității, conversații cu copilul, mângâieri, gânduri bune. Evită expunerea la tensiuni și conflicte. Toate acestea pot contribui la dezvoltarea echilibrată a copilului și la o intrare în lume cu încredere și speranță.
Atinge-ți pântecul. Folosește atingerea pentru a transmite iubire copilului nenăscut.
Vorbește cu copilul tău. În trimestrul al doilea, bebelușul își dezvoltă capacitatea de a auzi, iar vocea ta îi devine familiară. Nou-născuții manifestă o preferință evidentă pentru vocea mamei.
- Ascultă muzică.
- Scrie-i copilului tău scrisori.
- Acordă-ți timp pentru relaxare. Starea ta de spirit – ritmul cardiac, nivelul hormonal, respirația – influențează copilul. Respiră conștient. Oprește-te. Conectează-te.
- Acordă-ți timp pentru a reflecta la ființa care crește în tine.
Nașterea unui copil este încununarea celui mai complex, misterios și miraculos proces. Cele nouă luni de formare influențează evoluția și dezvoltarea ulterioară a vieții.
Daca te pot ajuta pe parcursul călătoriei vieții tale, nu ezita să îmi scrii pe contact@dorinaursu.com sau pe WhatsApp 0746587420.
Dorina Simona Ursu – Terapeut naturist
