Abilitatea de a alege

Gândurile şi credinţele tale determină şi limitează felul în care te simţi, lucrurile pe care le alegi, conştient sau inconştient, să le faci şi posibilităţile pe care le vezi.

În timp ce convingerile care te încătuşează ies la suprafaţă şi se manifestă în feluri unice, există şi neputințe mentale comune ce contribuie la suferinţa ta. Este necesar să identifici propriile neputințe (nu pot) şi să dezvolţi instrumentele de care ai nevoie pentru a te elibera.

Fundamentul libertăţii este puterea de a alege. În timp ce suferinţa este inevitabilă şi universală, poţi mereu să alegi cum răspunzi. Tu decizi cum răspunzi deznădejdii, doar tu poţi găsi în tine puterea de a alege încrederea, speranţa şi puterea de a face ca lucrurile să se întâmple.

Problema este uşor de expus, însă nu la fel de uşor de înţeles sau de rezolvat în viaţa de zi cu zi. Nu pot fi oferite reguli prin care să îţi defineşti propriul comportament. Interacţiunile personale cu experienţele de viaţă sunt parte din procesul prin care te descoperi pe tine însuţi şi intri în contact cu profunzimea firii tale. Negarea propriei firi este forma cea mai supremă de zgârcenie, pentru că astfel negi ceea ce ai mai de preţ, refuzi posibilitatea schimbării şi a creşterii.

După ce ai înţeles motivul real pentru care îţi doreşti ceva, pentru a acţiona ai nevoie să evidenţiezi şi să valorifici puterea de a alege. Nu e suficient să ai voinţă, să vrei, ai nevoie şi de putere.

Puterea de a alege este în fiecare. Dacă ai norocul să activezi această putere de a alege sau dacă eşti deschis să o primeşti atunci când ţi-o oferă un prieten, un mentor sau un grup, atunci viaţa ţi se poate schimba pe măsură ce înţelegerea ta se aprofundează.

Martin E. P. Seligman, psiholog american, autor de cărţi de autoajutorare, vorbeşte despre “neputinţa învăţată” şi despre “optimismul învăţat”. Conceptul de “neputinţă învăţată” spune că suferi mai mult când crezi că nu ai eficacitate în viaţă, că nimic nu poate îmbunătăţi rezultatele pe care le obţii. Prosperi atunci când valorifici “optimismul învăţat” – puterea, reziliența şi abilitatea de a da sens şi direcție vieţii tale.

Dr William Glasser, psihiatru american, dezvoltatorul terapiei realităţii şi a teoriei alegerii lui W. Edwards Deming, presupune că toţi oamenii au 5 nevoi de bază: supravieţuire, libertate, distracţie, putere şi dragoste/ apartenență pe care fiecare încearcă să le satisfacă prin alegerile sale comportamentale. Impulsul spre iubire şi apartenenţă tinde să fie cel mai important. Aproape tot comportamentul este ales şi nu poate fi controlat decât propriul comportament. Glasser pune accentul pe importanța alegerilor făcute în viaţă şi pe modul în care acestea influenţează starea de bine.

Terapia cognitiv comportamentală reflectă înţelegerea faptului că gândurile personale determină sentimentele şi comportamentul. Atenţia se concentrează pe prezent, orientarea este spre problemă, soluţie şi limitarea în timp. Obiectivul principal este obţinerea de noi perspective şi tehnici care te ajută să gestionezi singur provocările.

Pentru a schimba comportamentele dăunătoare, disfuncţionale sau autodistructive, este necesar să schimbi gândurile, să înlocuieşti convingerile negative cu unele care îţi susţin dezvoltarea.

Ai puterea de a-ţi schimba viaţa prin deciziile pe care le iei!

Acţiunile tale sunt ghidate de o nevoie internă de a satisface nevoile fundamentale de supravieţuire, dragoste, apartenență, putere (în care este inclusă autostima şi realizările), libertatea şi distracţia. Când aceste nevoi nu sunt satisfăcute în mod corespunzător, poţi exprima frustrare, manifestată adesea prin disfuncţii emoţionale şi comportamentale. Fiecare este direct responsabil pentru propriile decizii şi comportamente. Nu poţi controla direct alte persoane sau situaţii, dar poţi controla cum alegi să reacţionezi şi cum îţi gestionezi propriile acţiuni.

Există o concepţie greşită conform căreia nu poţi fi autentic şi iubit în acelaşi timp, că pentru a câştiga acceptarea şi aprobarea celorlalţi, trebuie să negi sau să îţi ascunzi adevăratul Sine.

Libertatea este o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi şi are nevoie de încredere. Încrederea îţi permite să trăieşti în prezent şi să conştientizezi că suferinţa este temporară, iar încrederea menţine curiozitatea de a descoperi ce se va întâmpla mai departe.

Devii liber atunci când renunţi să porţi măşti, să juci roluri atribuite de alţii şi să îndeplineşti aşteptările celorlalți, atunci când înţelegi şi începi să te iubeşti necondiţionat pe tine însuţi. Când începi să te iubeşti, începi să umpli golurile din inima ta.

Să eviţi sau să negi experienţele rele din viaţa ta nu te ajută, ele îţi sunt maeștrii ai învăţării, deschid calea spre noi posibilităţi şi perspective, catalizează descoperiri imprevizibile. Libertatea, vindecarea şi împlinirea personală vin din capacitatea ta de a alege cum să răspunzi în faţa a tot ceea ce îţi aduce viaţa, de a da sens şi de a face să conteze toate experienţele tale.

Nu te schimbi până nu eşti gata de schimbare!

• Decide să înfrunți lucrurile disfuncţionale din viaţa ta!
• Asumă-ţi rolul de regizor al propriei călătorii!
• Reconfigurează-ţi trecutul!
• Conştientizează obiceiurile şi tiparele care nu îţi sunt de folos. Nu abandona aceste obiceiuri sau convingeri disfuncţionale, ci înlocuieşte-le cu altele sănătoase.
• Reflectă nu doar la ce vrei să renunţi ci şi la ce vrei să devii. Scrie pe o hârtie ce vrei să obţii, genul de viaţă pe care vrei să-l trăieşti.
• Renunţă la victimizare. Suferinţa este Universală, victimizarea este opţională! Devii victimă nu din cauza a ceea ce ţi se întâmplă, ci din cauza a ceea ce alegi să păstrezi din victimizarea ta. Ai crescut moştenind şi dezvoltând o minte de victimă, un mod de a gândi şi de a fi rigid, acuzator, pesimist, blocat în trecut, fără graniţe său limite sănătoase. Acum este momentul să rupi gratiile temniţei şi să nu mai accepţi hotarele minţii de victimă. Fă acum diferenţa dintre victimă şi victimizare. Victimizarea vine din exterior, victimitatea vine din interior. Victimizarea s-a instalat în copilărie şi te poţi elibera ajutându-l pe copilul interior să se simtă în siguranţă şi permiţându-i să experimenteze lumea cu autonomia adultului. Propria eliberare din victimizare înseamnă să-i eliberezi şi pe alţii din rolurile în care i-ai desemnat.
• Înlocuieşte întrebarea “De ce eu?” cu “Şi acum, ce urmează?”. Când întrebi “de ce?” rămâi blocat în căutarea a ceva sau cineva pe care să dai vina (incluzând şi propria persoană). Când întrebi “Şi acum, ce urmează?”, încetezi să te concentrezi pe motiv şi dai atenţie lucrurilor pe care le poţi face folosindu-ţi experienţa. Nu căuta salvator sau ţap ispăşitor, caută opţiuni şi posibilităţi. Acţionează!
• Acceptă provocarea de a da viaţă vieţii. Acceptă ce s-a întâmplat, dă-ţi voie să jeleşti pierderile, rănile, dezamăgirile şi găseşte curajul de a rupe cercul condamnării de a le retrăi la nesfârşit.
• Gestionează suferinţa privind fiecare experienţă neplăcută că pe o oportunitate de dezvoltare. Activează puterea schimbării de perspectivă, alegând să îţi vezi condiţia nu ca pe o limitare sau incapacitate, ci ca pe o nouă sursă de creştere şi dezvoltare.
• Alege ce te ajută, însuşeşte-ţi exersarea reinventării şi las-o să te conducă spre ceva cu totul nou. În fiecare criză există o tranziţie şi are loc o reconfigurare a reţelelor neuronale. Evenimentele care îţi întrerup viaţa, care te opresc din drumul tău pot fi catalizatorul unui sine emergent, adevărate instrumente care îţi arată un nou fel de a fi, care îţi conferă o viziune nouă.
• Cel mai greu diagnostic al zilelor noastre nu este depresia sau tulburarea de stres posttraumatic. Este “foamea”. Înfometarea după aprobare, atenţie, afecţiune şi sens. Înfometaţi după libertatea de a accepta viaţa şi de a şti cu adevărat cine eşti, de a fi tu însuţi. Nu mai vindeca orice supărare sau nemulţumire cu mâncare. Mâncarea nu este răspunsul pentru orice!
• Alătură-te unui grup unde vă purtaţi de grijă şi vă implicaţi în activităţi constructive, atât pentru voi cât şi pentru comunitatea voastră.
• Abordează tot ce ţi se întâmplă cu o blândă acceptare. Dacă încetezi să lupţi sau să te opui, ai mai multă energie şi imaginaţie pentru a găsi soluţii.
• Învaţa să fii un bun observator al propriei persoane şi al propriilor circumstanţe. Nu există sentimente greşite, există sentimentele tale şi sentimentele altora. Un sentiment este doar un sentiment, nu este identitatea ta. Sentimentele sunt energie şi nu ai altă cale decât să le trăieşti, trebuie să fii acolo cu ele. Nu risipi energia ca să modifici sentimentele, să te convingi că simţi altceva decât simţi de fapt, nu te obosi să te înveseleşti când eşti trist pentru că nu te ajută. Te vei simţi doar vinovat că nu îţi este mai bine decât consideri că ar trebui. Rămâi acolo şi acceptă, pur şi simplu, apoi renunţă la nevoia de a căpăta aprobarea celorlalţi. Nimeni nu poate simţi ceea ce simţi tu, toţi presupun doar ce simţi, în funcţie de experienţele lor. Empatia şi încrederea nu înseamnă să tratezi viaţa interioară a altuia ca şi când ar fi a ta.
• Dreptul tău din naştere este bucuria! Sentimentele de care fugi nu sunt cele dureroase. De cele mai multe ori eviţi sentimentele îmbucurătoare şi te închizi faţă de pasiune, plăcere, fericire negându-ţi permisiunea de a te simţi bine. Atunci când exersezi devii mai bun la lucrul pe care l-ai exersat. Dacă exersezi încordarea, devii mai încordat, dacă exersezi frică, devii mai fricos, dacă exersezi negarea, eşti condus la a nega tot mai mult adevărul. Exersează bucuria, exersează fericirea în fiecare zi! Eliberează-te din temniţa evitării, lăsa sentimentele să iasă la iveală, lasă-le să treacă prin tine şi apoi lasă-le să plece.
• Renunţă la tentativa de a-i proteja pe alţii de sentimentele tale. Arătând celorlalţi versiunea ta pe care vor ei s-o vadă, negi sau minimalizezi ceea ce simţi şi asta produce efecte adverse. Îi protejezi de griji pe ceilalţi, sau poate îi absolvi de vină, dar le şi blochezi accesul în lumea ta, le negi oportunitatea de a încerca să te înţeleagă şi să te protejeze. Îi minţi, nu eşti în totalitate tu însăţi. Strategia de a-ţi gestiona emoţiile dificile devine o problemă în plus. Protejându-i pe ceilalţi de sentimentele tale eviţi să-ţi asumi responasabilitatea pentru ele.
• Nu rămâne blocat în frică, îi vei da mai multă putere! Când te-ai născut nu ştiai ce înseamnă frica, ea a fost învăţată. Nu o lăsa să preia controlul asupra vieţii tale. Iubirea şi frica nu merg împreună şi nu mai ai timp să trăieşti cu frică. În loc de “nu, nu…”ai puterea de a alege “ba da”. Ba da, am o viaţă, am un rol, ba da, sunt atent la ceea ce solicită concentrarea mea absolut în armonie cu obiectivele pe care mi le-am ales.
• Practică prezența şi nu te neglija! Abandonul este una din cele mai mari frici. Crezi că pentru a fi iubit “trebuie să…”. Este foarte periculos să îţi pui întreaga existentă în mâinile altcuiva. Tu eşti singura persoană pe care o ai alături întreaga viaţă. Toate celelalte relaţii se modifica sau se sfârşesc la un moment dat.

A alege înseamnă eroism şi vindecare, reziliență şi compasiune, înseamnă supravieţuire cu demnitate, profunzime mentală şi curaj moral. Este o abilitate pe care merită să o exersezi pentru că ea te aduce în miezul poveştii personale şi te ajută să-ţi vindeci viaţa. Nu aştepta să te împingă durerea să faci alegeri , dezvolta această abilitate cu încredere în fiecare zi.

Urmăreşte site-ul www.dorinaursu.com, abonează-te la newsletter, înscrie-te în programele mele şi scrie-mi despre problemele tale de sănătate.

Alege să găsim soluţii împreună!